Definitia o gasiti aici   si aici
Si cateva exemple mai jos:

1.  Lady Gaga spune: „The stars above,above,we model on the arts of Lucifer”
Rihanna spune: „Satan in the best”      de aici

2. Colectie de mesaje ascunse in muzica contemporana  de aici

3.  Obama spune Serve Satan  dar mai si spune Yes we can

4.Lady Gaga are mai multe piese cu mesaje ascunse,cateva dintre ele

Poker Face – hey i wanna wear my leash

Bad Romance – mesaje multiple

Judas – Lose God,lose God……..Lucifer,he is the answer…..My lord Snake Master………..I’ll fuck your King up,I’ll fight for H.I.M. ,I’ll bringh H.I.M. up

Born this way – I’m son of the One yeah

5. Rihanna de asemenea:

Disturbia – Marijuana

Umbrella – mesaje multiple

Russian Roulette – Satan is the best

6. Si bonus

Robert-Johnson & Willie-Brown

Crossroads – It’s been a long time Willie Brown

Later edit

Ca o completare la cele doua filmulete cu Robert Johnson si Willie Brown:

Muzica Blues a fost întotdeauna muzica Diavolului. Muzică ce glorifica băutul, alergatul după femei, jocurile de noroc, drogurile, violența și depravarea, blues-ul a fost o țintă ușoară pentru pastorii și preoții din Sudul american, care l-au contracarat cu predici care interziceau congregației ascultarea acestui gen. Mulți credincioși au ascultat acest mesaj, stabilind genul Gospel ca o alternativă mai sigură. Chiar și unii bluesmeni au fost convinși; legendarul Gary Davis de obicei refuza să mai cânte blues după ce a fost hirotonisit reverend în 1937. În cele din urmă, acesta s-a mai înmuiat chiar înainte să moară și a înregistrat un album istoric de blues (secular și gospel) în 1971. A murit la scurt timp după aceasta (mâna Satanei?). Una dintre legendele cele mai cunoscute din blues se referă la chitaristul Robert Johnson, deseori considerat primul bluesman din lanțul care a dus finalmente la dezvoltarea rock ‘n’ roll-ului. Johnson era un cântăreț acustic din anii ’30 care a murit în circumstanțe misterioase, în 1938.
Legenda spune că Johnson, nefiind binecuvântat cu suficient talent atunci când a început să cânte, a obținut succesul peste noapte, lucru care l-a pus în aceeași ligă cu ceilalți chitariști din circuit. Într-o noapte, acesta a auzit o voce care i-a spus să se ducă la o intersecție aflată la intrarea pe plantația Dockery la miezul nopții. Acolo, el s-a întâlnit un negru (!) uriaș, care aparent era diavolul deghizat. Individul a luat chitara de la Johnson, a acordat-o, și i-a returnat-o.
Îmbunătățirea stilului de a cânta a lui Johnson a fost bruscă și uimitoare (deși, istoric, i-a luat aproximativ un an să devină grozav). A obținut recunoașterea instantanee din partea unor nume mari ale chitarei precum Son House, care i-a susținut cauza. Cu toate acestea, Johnson era chinuit de coșmaruri cu viziuni ale Diavolului și ale demonilor aflați pe urmele sale. În timpul zilei, Johnson dădea impresia unui bluesman tare, umblând după femei, bând și purtându-se arogant. În 1938, în timpul unui spectacol, acesta a fost otrăvit (posibil de către un soț gelos al vreunei femei acostate de Johnson). Datorită otrăvii acesta a făcut spume la gură, murind după câteva zile. Ultimele sale cuvinte au fost “I pray that my redeemer will come and take me from my grave.” (“Mă rog ca izbăvitorul meu să vină și să mă scoată din mormânt“)
Temându-se de Diavol, locuitorii orășelului l-au îngropat într-un mormânt nemarcat.
Moștenirea înregistrată a lui Johnson oferă chipurile indicii despre târgul său cu Diavolul în “Crossroads Blues“, “Me and the Devil Blues” și “Hellhounds On My Trail“.
O explicație ceva mai verosimilă a îndemânării extraordinare a lui Johnson la chitară este probabil datorată ritualului magic cunoscut ca “exersare” precum și ajutorul oferit de un meditator, ca Ike Zinneman (un bluesman neînregistrat, cunoscut pentru faptul că exersa în cimitirul local, stând pe morminte). Dar legenda cu vânzarea sufletului persistă și astăzi.

 

Anunțuri