In prima parte am aratat cum natura umana a determinat un tipar al evolutiei care a favorizat interactiunea si schimbul comercial care au dus in final la aparitia primelor forme de bani primitivi.

Spuneam ca banii sunt o expresie a valorii,in realitate la inceput valoare o avea aurul,pentru ca era considerat metal divin,cu proprietati magice,dar de la zei etc.Bijuterile regale,coroana,sceptrul erau din aur,cu cat avea mai mult aur un rege era mai puternic deci aurulu era putere.Bogatia era legata direct de statutul social si era exprimata in aur.Treaba era simpla statul taxa sau mai bine zis vamuia marfurile si anumite activitatia si obtinea bani din care se intretinea si intretinea armata care ii garanta puterea.Problema acestui sistem era ca nu permitea consum mare de masa monetara in timp scurt,adica erai limitat de cantitatea de aur pe care o aveai.De aceea citim prin cartile de istorie ca sub nustiu ce domnitor poporul s-a rasculat din cauza ca regele cel lacom si care se scalda in lux ii taxa din greu si in plus mai avea si un razboi in derulare plus planuri ambitioase de extindere a infranstructurii.Deci daca esti un rege ambitios care a inteles importanta investitilor in infrastructura dar si in armata pentru a putea deci acapara noi teritorii spre a le exploata resursele?Pai faci rost de bani,si daca ai o armata suficient de puternica si loiala ramai la putere si devii tiran.Ramses cel Mare al Egiptului antic sau Kheops(Khufu) sunt doar doua exemple.Ambii au lasat realizari remarcabile atat ca si infrastructura cat si ca realizari politico-militare dar cu pretul asupririi poporului.

Aici intra in scena aurarul.Asta era baiatul care se ocupa de operatiunile cu aur si argint.In conformitate cu legile statului el turna aur si argint sub forma de monezi,unitati stanardizate si certificate de valoare.Natura breslei sale facea ca el sa aiba un spatiu de depozitare securizat,un seif unde tinea aurul.Cetatenii au inceput sa vina la el pentru a isi pune si ei banii la adapost.Evident aurarul nostru a speculat cerand o taxa pentru acest serviciu si in schimbul aurului emitea o chitanta ca si dovada cu care omul se putea intoarce ca sa isi ridice aurul.Dar aurarul a realizat pa masura ce anii treceau ca depunatorii veneau rar sa isi ridice aurul si cand veneau nu veneau toti in acelasi timp.Si asta pentru ca, chitantele emise de el erau folosite pe post de banii fiind mai usor sa cari cateva foi de hartie cu tine decat un sac cu monezi de metal.Cum intre timp inspirat de afacerea cu inchirirea spatiului de depozitare al aurului incepuse alta imprumutand aurul sau personal cu dobanda s-a gandit ca nu ar strica sa imprumute si din aurul deponentilor,ca oricum ei nu vor sti si ce nu vor stiu nu ii va afecta.Si ca totul sa fie complet in mometul in care oferea un imprumut evident nu oferea aur ci chitante!A facut evident o avere si multi altii dupa el.Mai mult stiind ca oricum deponentii nu vor venii toti in acelasi timp sa isi retraga aurul,putea foarte usor sa imprumute mai mult aur decat avea de fapt pentru ca oricum nu elibera aur si doar chitante cu valorea aurului.Singura conditie era ca imprumutul sa fie platit si deci garantat cu ceva de valoare certa gen casa sau teren.Aceasta schema ponzi medievala l-a facut pe aurar acum mai mult bancher extrem de bogat mai bogat chiar decat regele.Evident lumea s-a prins partial de schema si deponentii au cerut o parte din profituri pentru a isi pune aurul la banca adica dobanda.Astfel din profiturile obtinute din camata o parte mergeau la deponenti doar pentru ca isi tineau banii la banca iar din restul banca isi acoperea cheltuielile de functionare si realiza profit,mai mic decat inainte dar profit.O perioada acest sistem a functionat oferind motorul perfect de creditare(de fapt de asigurare a masei monetare necesare) pentru inceputurile coloniale ale Angliei,Spaniei,Frantei sau Olandei.Dar cum expansiunea coloniala facea ca,cererea de credite sa fie tot mai mare bancherul nostru se gandeste ca nu ar strica sa imprumute peste cantitatea de aur pe care o are.O mai facu-se odata dar numai in procente mici 10-15%.Acum avea sa imprumute masiv de cateva ori peste valoarea aurului avut si sa faca o avere ca oricum profiturile sale scazusera de cand cu plata dobanzii la deponenti.Numai ca anumite dificultati in colonii ii determina pe suficienti deponenti sa isi retraga aurulul simultan……….si banca intra in faliment.Din nou sistemul isi arata limita la fel ca in cazul  sistemelor economice antice unde volumul activitatilor economice era limitat de cantitatea de aur existenta.



Mayer Amschel Rothschild – „Give me control of a nation’s money and I care not who makes the laws”

tradus

Dati-mi controlul asupra banilor unei natiuni si din acel moment nu ma intereseaza cine face legea in tara.

 

 

Anunțuri