ADN-ul unui popor

Nu mai gasesc din pacate sursa textului de mai jos ca pot pune link-ul, dar am primit textul pe facebook si cred ca ne descrie perfect ca si popor.

Îmi dau seama că valorile noastre sunt valori de fostă colonie. Ospitalitate, tradiție, mister – bunuri pe care o provincie le oferă unui stăpân sau unui ins din afară, aflat în căutare de distracții.

Dacă analizăm atent cu ce ne mândrim noi – dansuri, cântece, bucate și vinuri, zestre, vii și livezi, fete frumoase ș.a. – vom constata că oferim produse de consum, creăm emoții ale buricului.

Cultura moldovenească e o cultură a festinului. E absolut neintelectuală.

Dacă ne uităm la evrei, la britanici, la aceiași ruși, constatăm că ei produc venerație. Ei nu se laudă cu campioni la dans, ci cu premianți Nobel, nu cu vinuri mustoase, ci cu scriitori geniali, nu cu fete frumoase, ci cu educație aleasă. Nu cu beciuri, ci cu tancuri, la urma urmelor…

Pseudovalorile cu care ne mândrim constituie o diagnoză a complexului nostru provincial; să fim pe placul altora, să fim demni de laudă gratuită, să-i desfătăm pe străini. E o formă de adaptare caracteristică celor slabi și lipsiți de încredere în propriul potențial; o adaptare mereu salvatoare pe termen scurt, dar falimentară pe termen lung.

Excelăm ca popor prin lăutărism și prin sumisiunea noastră, inclusiv prin supușenia cu care preluăm modelele politice, ideologice, identitare impuse din exterior.

O inventariere a propriilor valori e ceea ce ne trebuie acum.
Numai dacă nu vrem să rămânem și peste decenii cu imaginea unui popor care știe doar să muncească zdravăn în câmp, apoi să cânte și să joace, cu ulciorul în mână și cu poalele ridicate.