Votati cu incredere partidul : Rent Is Too Damn High Party

Si partidul Rent Is Too Damn High Party chiar exista, suna ca o gluma dar chiar exista, a fost infiintat in 2005 in Statele Unite ale Americii de Jimmy McMillan un veteran al Razboiului din Vietnam care dupa razboi a intrat in politica.

Probabil il veti recunoaste pe Jimmy McMillan dupa poza de mai jos, una din sutele de meme-uri care circula pe internet si pe care probabil nu le-am luat in serios.

to damn high

A devenit celebru in cadrul dezbaterilor pentru alegerile gevernamentale ale statului New York din 2010 cand a primit 40 000 de voturi fara a reusi totusi sa castige.

Exista si un meme generator cu sloganul sau celebru, iar partidul sau are un site oficial: www.rentistoodamnhigh.org

Din pacate a anuntat ca vrea sa se retraa din politica si a pus sloganul partidului la vanzare in 2015.

surse: link 1, link 2, link 3

Povestea lui Junior the french bulldog, catelul care si-a salvat stapanul de cancer

 

Ieri am distribuit pe Facebook un filmulet haios cu un catel care canta impreuna cu stapanul sau pe un cover dupa piesa Rihannei, Diamonds. Dorind sa aflu mai multe despre catelul care m-a facut sa zambesc am cautat pe net si am aflat ca in spatele filmuletului de mai jos se afla o intreaga poveste.

Stapanul catelului, Emanuele Tiburzio a observat ca Junior se comporta ciudat de la o vreme, mirosind obsesiv o anumita parte o corpului sau si desi stapanul il alunga Junior revenea cu incapatanare. Asa ca s-a dus pentru un control amanuntit la doctor si a aflat ca are cancer testicular, dar vestea buna era ca boala era doar in faza incipenta. Dupa 6 sedinte de chimioterapie Emanuele s-a vindecat si a realizat ca Junior i-a salvat viata. Cainii au un miros foarte fin si pot simti modificarile de miros ale corpului in cazul unor boli printre care si cancerul, exista chiar organizatii care se ocupa cu dresarea lor special pentru acest scop : http://dogsdetectcancer.org

Primul filmulet care l-a facut celebru pe Junior a fost cel in care canta pe pieasa Say Something.

Dar Junior stie sa cante si colinde.

Are pagina de Facebook, canal Youtube, un site dedicat si cateva aparitii in media germana.

Junior the french bulldog Facebook

Junior the french bulldog Youtube

Junior the french bulldog Site

12038409_948662538529413_8422085036056219632_n

The Unsinkable Hugh Williams

 

Exista o legenda care spune ca intr-un interval de 200 de ani, 3 vase au naufragiat in acelasi loc de pe coasta Tarii Galilor, in aceasi zi adica pe 5 decembrie si in fiecare caz singurul supravietuitor se numea Hugh Williams. Legenda sau fapt real?

The Unsinkable Hugh Williams (2)

Asadar primul naufragiu se spune ca ar fi avut loc pe 5 decembrie 1664 cand un vas cu 87 de pasageri a naufragiat si toti au murit cu exceptia unei singure persoane care se numea Hugh Williams. Al doilea naufragiu a avut loc pe 5 decembrie 1785 cand o barca (salupa?) cu 8 persoane la bord a naufragiat, 7 persoane au murit iar singurul supravieturitor se numea Hugh Williams. Al treilea naufragiu a avut loc pe 5 august 1820 (aici a intervenit legenda care a schimbat un pic datele) cand un vas cu 25 de persoane s-a scufundat iar singurul supravietuitor a fost un anume Hugh Williams.

The Unsinkable Hugh Williams (1)

Cele trei cazuri sunt atestate de Guide to North Wales de Francis Coghlan la pagina 69 si de The book of North Wales de Charles Frederick Cliffe la pagina 155. Poate ca explicatia este in parte aceea ca in Tara Galilor numele de Hugh Williams este foarte raspandit cam cu sunt la noi Popescu, Ionescu sau Popa.

sursa

Povestea Cerbului Vasile

 

Nu stiu cat de adevarata este povestea, am auzit-o si eu din folclor cum se spune si negasind nimic asemanator pe internet am zis ca merita sa o scriu. Probabil la origine are un sambure de adevar sau poate chiar asa s-a intamplat cine stie?

Nicolae Ceausescu era mare vanator si in cei 25 de ani cat a condus tara, o armata de oameni muncea zi si noapte pentru a ii asigura mult iubitului conducator partide de vantoare de exceptie si trofee demne de cartea recordului. Causescu vana de toate dar cel mai mult ii placea sa vaneze ursi si in perioada aceea unele dintre cele mai frumoase exemplare erau in Harghita. Povestea spune ca padurarul din Harghita care se ocupa de cerbii si ursii pe care ii impusca Ceausescu acolo reusise sa domesticeasca un cerb intr-o oarecare masura. De fapt pentru a atrage animalele in zonele in care trebuiau impuscate de Ceausescu acesta folosea tot felul de momeli unele mai neortodoxe, iar una dintre ele era acea de a pune alcool in apa pusa pentru cerbi. Unul dintre acesti cerbi dezvoltase o pasiune pentru tuica de pufoaica a padurarului si venea regulat adica aproape zilnic sa isi primeasca „portia”. Cand in final s-a anuntat o vizita de vanatoare a lui Ceausescu, securistii veniti cu o zi inainte pentru a face ultimele pregatiri s-au amuzat nespus pe seama povestiri barbatului si vrand sa se convinga au umplut o galeata cu tuica ca sa vada minunea. Cerbul a venit fericit sa isi bea tuica si a plecat pe 3 carari cu numele de Vasile. La scurt timp a ajuns si Ceausescu, care s-a mirat nespus cand l-a vazut pe Cerbul Vasile nesigur pe picioare in bataia pustii sale, asa ca la intrebat pe padurar ce are animalul, este bolnav cumva? Securistii mustaceau deja in vreme ce padurarul i-a spus dictatorului despre pasiunea cerbului si despre numele pe care i l-a pus. Ceausescu s-a amuzat foarte tare pe seama lui Vasile si a vrut sa vada si el minunea. Dupa ce Vasile s-a primit portia, Ceausescu a renuntat la ideea de a il mai impusca, dand dispozitii ca in schimb Vasile sa fie protejat.

De atunci an de an, cand venea in Harghita la vanatorare Ceausescu se interesa de Vasile:

– Ei, ce mai face Vasile, i-ati dat si lui ceva de baut?

– Da Tovarase, 2 litri de dimineata!

Nu stim ce s-a intamplat cu Vasile pana la urma dar daca nu a murit impuscat atunci probabil a murit de ciroza.

ceausescu la vanatoare

Un Papalet, doi Papaleti

 

In perioada in care ma luptam cu Ciprian si armata sa de tuciurii am mai avut niste clienti memorabili. Este vorba de familia sau mai bine zis familiile Papalet. Intr-o zi unul dintre ei a ajuns in magazinul nostru cu buletinul si actul de casa si un coleg i-a facut un abonament care culmea s-a activat cu doar o luna avans ceruta de cei de la Activari. La ceva timp dupa asta verificand si sortand contractele pe care trebuia sa le trimitem la sediu am gasit vreo 3 contracte toate cu numele de familie Papalet dar cu prenume diferite, toate trei facute de colegi diferiti. Toti trei erau din aceasi localitate (nu mai stiu sigur daca erau tot din Filipestii de Padure) si aveau acelasi act de casa. Am zambit si am trecut mai departe, dar la cateva zile ajungand in magazin imi intreb colegii daca au activat ceva:

-Am facut un Papalet, zice unul glumet.

-Un ceeee?

-Pai un Papalet, nu i-ai vazut, aia mai tuciurii care tot vin si fac contracte la noi, vine tot familionul la noi.

-Pai cati sunt pana acum?

-Patru, da asta de azi, Napoleon Papalet a zis ca sunt o familie mare, asa ca eu nu imi fac griji pentru targhet.

-Sa le bifati RVA la toti de acum incolo, sa nu faca retarzii aia de la Activari gura aiurea, zic eu.

-I-am bifat si lu asta, da nu i-a cerut nimic.

Si au inceput sa curga „papaletii”, cu tot felul de nume tiganesti gen „Izaura Papalet” sau „Dolar Papalat” , la toti le-am bifat RVA (rog verificare amanuntita), dar mai mult de o luna sau doua avans nu le cerea pentru ca nu faceau abonamente prea mari (7-8 euro) si mai plateau si o suma de bani pe telefon de obicei intre 50 si 100 lei, asta pentru telefoane care la liber erau circa 400-500 lei.

La un moment dat am ajuns la magazin chiar cand un „papalet” pleca fericit cu abonamentul si telefonul, iar colega care ii facuse abonamentul canta linistita:

-Un „papalet” se legana, pe o panza de paianjen, si pentru ca, nu se rupea a mai venit un „papalet”, si a facut, si a facut , un abonament la noi!

M-a umflat rasul, am verificat sa vad daca bifase RVA, si mi-am vazut de treaba. In total pe parcursul a doua luni si ceva fix 28 de „papaleti” au trecut pragul magazinului si au activat tot atatea abonamente. Pana si Papalet Senior ne-a trecut pragul cu fisu’ Napoleon si a activat doua contracte ca sa isi ia un telefon pentru el si Madam Papalet. Iar noi faceam glume de genul:

-Azi avem doua abonamente si un „papalet” deci 3!

sau

-Daca mai sunt destul „papaleti” atunci depasim lejer taghetul.

sau

-Ziua buna incepe cu un „papalet”! asta era varianta noastra la reclama pentru o marca de cafea.

sau

Cafeaua de dimineata, tigara de dimineata si „papaletul” de dimineata.

sau

Ziua buna se cunoaste cu „papalet”.

Cat despre familia Papalet, le-am urmarit in sistem abonamentele cum cad unul cate unul pentru neplata, si cam asa s-a terminat. Nu ne-a zis nimeni nimic pentru ca din 28 de contracte 25 aveau bifat RVA deci noi ne-am facut datoria.

Ciprian, peste de telefoane

 

Cu niste ani in urma am lucrat in vanzari intr-un magazin gsm, stiti magazine care sunt partenere cu un operator de telefonie mobila si de unde poti face abonamente, fidelizari sau poti cumpara telefoane sau accesorii gsm. Inca de atunci piata era saturata iar oamenii aveau deja 1-2 abonamente si era deci dificil sa gasesti clientela, mai ales ca mentalitatea romanilor era si atunci ca si acum de „mokaciune”, adica la un abonament de 3-4 euro ei vroiaui-Phone sau Nokia N97. Clientii incercau sa ne pacaleasca constant cu replici de genul „pai cum ca la X operator mi-au dat i-Phone gratis si 1000 de minute” iar noi le raspundeam cu zambetul pe buze „ok, luati de acolo” pentru ca stiam ofertele competitiei. Ca si acum cei trei mai operatori nu puneau prea mare pret pe fidelizarea clientilor preferand in schimb sa alerge mereu dupa clienti noi. Android abia aparuse si nu spunea mare lucru, i-Phone 3G si 3GS se vindeau pe lista de asteptare iar Nokia N97, 6700 Gold si 8800 Gold Arte era simboluri ale statutului social pe care cocalarii le cumparau obligatoriu.

Veneam dupa un scurt concediu, era inceput de luna si stiam ca urmeaza sa muncesc ca un rob pentru a face targhetul. Ajuns insa la magazin constat cu stupoare ca desi nu trecusera 10 zile din luna eram cu targhetul pe magazin la 48%. M-am uitat prin contracte si am vazut foarte multe abonamente de i-Phone si Blackberry. Daca pentru i-Phone nu era o surpriza ca se vindeau de la sine, Blackberry se vindeau de obicei  pe firma iar eu eram cam singurul care intelegea sistemul si era capabil sa le vanda. M-am uitat cu mai multe atentie si am vazut ca erau pe persoana fizica si in multe cazuri cate 3-4-6 numere pe contract iar marea majoritate din contractele scumpe erau pe numele unor persoane din Filipestii de Padure. Imediat am inteles ce s-a intamplat si am mai urmarit contractele vreo doua zile. Magazinul incepea programul pe la 8:30 si inchidea la 22:00 iar eu veneam de obicei la 12 si plecam pe la 8 seara, asa ca mi-am informat colegii ca vin mai tarziu pe la 14:00, le-am motivat ca am ceva treaba. A doua zi dimineata la 10:00 eram in magazin spre suprinderea colegilor mei care ma priveau speriati „pai nu ziceai ca vii pe la 14:00?”. Nu a trecut mult si l-am vazut pe el.

O masa imensa de carne si grasime, negricios, nadusit, o fata cu trasaturi brutale, frunte ingusta si doi ochi iscoditori. Il chema Ciprian si in acel moment nici nu banuiam ca va deveni o prezenta familiara in magazin. Ciprian era un tigan din Filipestii de Padure care nu avea un job stabil ca toata lumea dar avea insa o ocupatie mai putin obisnuita pentru care nu exista cod CAEN. Omul nostru facea abonamente la toti dealerii de telefonie mobila pentru a putea obtine telefoanele subventionate, abonamente de valoare cat mai mare pentru a lua telefoanele cat mai ieftine sau chiar gratis, evident nu le platea ulterior. Suficient de inteligent ca sa stie ca ulciorul nu merge la apa de multe ori era deja la nivelul la care nu mai facea abonamente pe numele sau, in schimb aducea consateni de-ai sai care pentru 100 lei si o masa calda pe care Ciprian le-o oferea cu generozitate erau gata sa faca contractele pe numele lor iar Ciprian sa ia telefoanele subventionate. In ziua acea Ciprian venise cu patru negriciosi care erau evident tot din Filipestii de Padure, si care se uitau timid la panoul plin de telefoane mobile.

-Sefu’ hai sa traiesti, vrem si noi niste abonamente, da pe niste telefoane dastea mai smechere.

-Pentru abonamente va trebuie buletinul si un act de casa.

-Ieste sefu’, ia dati ba alea.

Patru buletine si patru adeverinte de la primarie (se putea face si cu ele abonament) erau pe birou in fata mea. Dupa o scurta conversatie cu Ciprian, ca era clar ca aia patru era acolo doar de forma, am introdus in sistem trei noi abonamente din care unul pe patru telefoane de Blackberry 8520, unul pe doua iPhone-uri si inca unul pe patru telefoane Samsung S3310 daca imi amintesc corect.

-O sa mai dureze cam o ora pana avem raspunsul de la sediu, daca mai aveti treaba mai faceti o plimbare si reveniti mai tarziu.

-Gata bosule! zise Ciprian facandu-le semn celorlalti sa iasa.

Eu bifasem RVA (rog verificare amanuntita), se bifa asa ceva atunci cand desi clientul aduce actele necesare pentru abonament agentului de vanzare i se pare clientul mai dubios. Eram deci acoperit orice s-ar fi intamplat. Evident cei de la activari i-au cerut plata in avans pe 3 luni la abonamentul cu telefoanele Samsung si pe 6 la abonamentele cu Blackberry si iPhone. Ciprian a calculat in cap repede l-a achitat fara sa clipeasca pe cel pentru cele patru telefoane de la Samsung, a mai cerut un abonament ceva mai mic ca valoare pentru un singur iPhone, practic lua telefonul cu o subventie mult mai mica si a zis doar atat:

-Mersi bosule, vin intr-o ora!

L-am facut si pe asta tot cu RVA dar spre suprinderea mea i s-a cerut plata in avans doar pe 3 luni si un depozit de 20 de euro. In cazul depozitului, acesta se plateste la activarea abonamentului si abia dupa 6 luni incepe sa se scada din factura. A venit si Ciprian cu vreo trei pungi de telefoane de la competitori, a platit zambind telefonul, avansul si depozitul si a plecat.

-Mersi boss, esti mare, ne mai auzim!

Clocoteam de furie pentru ca desi facusem asa cum cerea procedura tiganul plecase cu 5 telefoane din magazin, iar abonamentele stiam sigur ca nu le va plati. Acesta a fost doar primul episod dintr-un lung sir pe care le-am avut cu Ciprian si tuciurii sai. Mereu venea cu altii, mereu abonamente pe 3-4 numere, mereu pleca cu telefoane orice faceam eu. Am ajuns pana la a suna eu personal la Departamentul Activari ca sa vorbesc cu cei de acolo si sa le cer sa nu ii activeze abonamentele pentru ca e tepar, de cele mai multe ori nu eram luat in seama, iar odata m-am trezit cu reclamatie din partea Departamentului de Activari iar seful m-a sunat si m-a certat, in plus am luat si o penalizare de 10% din salariu. Din punctul lor de vedere eu negam dereptul acelui client de a isi activa un abonament la firma mea si imi depaseam atributiile. Procedura spunea ca nu ai voie sa refuzi un client care solicita un abonament atata timp cat aduce actele necesare si plateste avansul sau depozitul solicitat de cei de la Activari. Clocoteam de furie, pe deoparte eram frustrat pentru eu luptam pentru firma si nu eram inteles, pe alta parte stiam ca noi cei din magazin vom fi trasi la raspundere daca dupa 3 luni abonamentele alea or sa „cada”, adica daca aduna 3 luni la rand de neplata. Urmarind abonamentele lui Ciprian in sistem banuielile mi-au fost asteptate, in afara abonamentelor facute de mine si pe care i se ceruse avans 3 luni pe toate celelalte nu se platise nimic.

Asa ca am schimbat tactica, am inceput sa ii cer eu de la mine avans pe 6 luni, in felul asta eram total acoperit pentru ca daca trecea de primele 3 luni era considerat client ok si nu mai era responsabilitatea nostra. Ciprian a schimbat si el tactica, in inceput sa faca contracte pe un singur numar pe care le platea cateva luni, iar apoi din postura de client existent venea si activa 5-6 contracte pe iPhone sau Blackberry. Pentru client existent nu mai puteam bifa RVA asa ca frustarea mea era maxima. Am sunat iar la Activari incercand sa le explic situatia dar m-am ales cu o noua reclamatie si cu ratoieli cat cuprinde, asa ca m-am resemnat. Pana la urma sefii vroiau abonamente, si daca puteam sa fentam sistemul ca sa nu fim trasi la raspundere, de ce nu? Si uite asa luna de luna, targhet de targhet, Ciprian venea si pleca cu sacosi de telefoane. Imi amintesc intr-o luna cand in ultima zi ne mai trebuiau vreo 3 abonamente ca sa facem targetul, asa ca l-am sunat pe Ciprian, nu ii stiam numarul dar am sunat pe rand numerele activate de la noi din magazin pana cand la unul dintre ele a raspuns Ciprin in persoana. In 30 de minute era acolo cu 3 tigani, unul mai negru decat altul, de data asta erau din Curcani nu mai erau din Filipestii de Padure. Si uite asa s-a facut un targhet in ultimele 3 ore de program.

Cand mi-am dat demisia de la magazinul respectiv in chiar ultima zi de munca, m-am trezit cu Ciprian, ultima persoana pe care vroiam sa o vad. I-am completat abonamentele cu greata maxima in vreme ce el statea cuminte pe scaun, era prima oara cand nu a plecat din magazin, a stat cuminte pe scaun jucandu-se cuminte pe un iPhone luat probabil de la noi din magazin. Contractele erau pe niste abonamente deja existente de 3-4 luni, asa ca fiind clienti existenti nu am putut bifa RVA si nici nu am putut sa cer cele 6 luni avans. A platit ce mai era de platit pentru telefoane, le-a bagat linistit in punga lasand pe masa doar o singura cutie sigilata a unui Blackberry 8520.

-Bosule, mi-au zis colegii ca pleci, mare pacat, noi faceam treaba impreuna, uite asta e pentru tine, hai sa ai bafta pe unde te duci!

Am ramas fara grai, m-am holbat ca boul la el cum iesea din magazin, iar apoi la cutia cu telefonul respectiv. Colegii mei schimbasera deja 3-4 telefoane datorita lui Ciprian si mai toti aveau acum iPhone, eu eram singurul care nu am acceptat. Poate o sa va intrebati de ce nu mi-am turnat colegii, ei bine cine mai credea pe unul cu doua reclamatii si doua penalizari primite „pentru ca refuza dreptului clientului de a isi achizitonata abonamente”?

-Hai, ia-l ca doar e pasiunea ta, stim cu toti asta. Cand a auzit ca pleci, Ciprian ne-a intrebat ce telefon iti place si i-am zis ca Blackberry.

Si uite asa am intrat in posesia primului meu Blackberry, poate nu este corect cum am procedat dar pana la urma am gasit motive pentru faptul ca l-am luat. Continui sa imi spun si astazi ca asta e un fel de compensatie divina pentru penalizarile de 10% din salariu primite pentru ca am incercat sa imi apar firma la care eram angajat. Pentru ca viata e rareori corecta, iar in mometul ala Ciprian a fost mai corect cu mine decat a fost firma in 80% din perioada in care am lucrat la ei. Am tinut Blackberry-ul 8520 doar o saptamana, la liber modelul respectiv era circa 1200 lei l-am vadut repede si mi-am luat un Blackberry Curve 8900 pe care il adusese in vecin din Marea Britanie.

blackberry 8520

Cat despre Ciprian face in continuare ce stie mai bine, este „manager” de tepari de abonamente sau „peste de telefoane” cum ii spuneam noi. Acum deja lucreaza la alt nivel, face abonamente corporate pe firme care au ca administratori boschetari luati de pe strada, ii merge bine si este unul dintre cei mai de succes si cei mai cunoscuti „pesti de telefoane” din  Bucuresti. Ciprian a reusit sa includa in procedura a doi mari operatori de telefonie din Romania obligativitatea RVA-ului daca persoana care doreste abonamentul este dintr-o lista de localitati in care Filipestii de Padure e prima in lista! Intr-un fel, putem considera ca a facut istorie. Daca ai sau ai avut un prieten care a lucrat in domeniu indiferent ca a fost Cosmote, Orange sau Vodafone, intreaba-l de Ciprian, cu siguranta s-a intersectat macar o data cu el.

Povestea lui Jay Jay,eroul clubului Ajax Amsterdam

Acum cateva zile un prieten mi-a trimis pe e-mail un link cu un filmulet,despre un pusti.Numele lui este Jay Jay,are opt ani,este fan Ajax Amsterdam si sufera de o boala rara a intestinelor care ii poate fatala.Visul lui este sa joace la Ajax,dar starea de sanatate face foarte putin probabila aceasta dorinta,insa cei de la Ajax s-au gandit sa ii indeplineasca visul.Astfel ca Jay Jay a fost transferat la clubul olandez,cu conferinta de presa la care a participat inclusiv antrenorul Frank de Boer care l-a si prezentat, a participat la sedintele de pregatire ale echipei si a dat lovitura de incepere in meciul Ajax Amsterdam-NAC Breda.